Magda Isanos - Jucăria



  • Jucăria 

    Dusman grozav e timpul, mi se pare
    acuma ca si când te-as fi visat,
    cum poate mai viseaza cate-o floare
    pamantul, iarna, dupa ce-a-nghetat.
    Iubirea noastra astfel a trecut,
    ca dâra luminoasa-a unei stele,
    si bezna-n urma ei s-a refacut,
    de-mi pare steaua fericirii mele,
    ca niciodata n-ar fi stralucit.
    Si nu mai stiu acuma dac-am stat
    cu tine, daca-n pieptul tau iubit
    eu inima-ntr-o zi ti-am ascultat.
    Cuvintele pe care le rosteai,
    din departari de basm rasuna parca,
    pentru ca mierea tot acelui grai,
    langa urechea alteia le-ncearca.
    Din ce în ce mai subred e sub pas
    pamantul amintirilor si-mi pare
    ca dintr-un vis frumos mi-au mai ramas
    franturi ciudate si stralucitoare.
    Zadarnic intre ele să le leg
    incerc acuma, fiindca nu se poate
    din cioburi vasul să-l mai faci intreg,
    si tristă surăzând mă joc cu toate 
    aducerile-aminte la un loc,
    ca un copil cu jucaria care,
    i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc,
    pentru ca alta mai frumoasă n-are.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: