Ion Barbu - Statură



  • Statură 

    Să nu prelingă, să nu pice 
    Viu spiritul, robit în ea, 
    La azimi albe să-l ridice: 
    Sfiit pruncia ei trecea.

    Sori zilnici, grei, ardeau sub dungă, 
    Uşor sunau în răsărit;
    Şi nori ce nu ştiau s-ajungă
    Şi munţii, câţi va fi-ntâlnit,

    Suiau cu iezerii, să cate 
    La anii falnici, douăzeci.
    Vedeau din ceasul ce nu bate
    - Din timp tăiat cu săbii reci.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: