Octavian Goga - Străinul


  • Străinul 

    Era duminică-ntr-amiază,
    Noi stam pe prispă strânşi în sfat,
    Când s-a ivit pe drumul ţării
    Un om la marginea de sat.
    Din pulberea învolburată
    Abia puteai să-l desluşeşti -
    Cu paşii largi grăbindu-şi mersul,
    Venea în hainele-i nemţeşti...

    La cruce,-n deal, noi îl văzurăm
    Cum s-a oprit deodată-n pas
    Şi s-a-nchinat adânc drumeţul
    Când a făcut în drum popas.
    Privea-ndelung, ca dus pe gânduri,
    La zidul zugrăvit cu sfinţi.
    Şi sta cu capul gol străinul
    În ploaia razelor fierbinţi.

    Când s-a pornit încet la vale,
    Noi ne uitam de la zăplaz,
    Şi nu ştiu, ni s-a părut nouă,
    Dar avea lacrimi pe obraz.
    Când ne-a ajuns, a dat bineţe,
    Cu glas domol, şi-apoi a stat
    Şi ne-a-ntrebat de sănătate
    Şi de nevoile din sat.

    Ne-a zis c-ar vrea la sfânta slujbă
    Să vie-alăturea cu noi,
    Şi s-a uitat cu-atâta jale
    Când a trecut un car cu boi.
    Iar la vecernie drumeţul
    Stătea cucernic şi supus,
    Şi-a sărutat duios icoana
    Cu răstignirea lui Isus.

    Când a plecat, ne-a spus poveţe
    Cu grai înduioşat şi blând,
    Şi ne-ncălzea atâta-n suflet,
    Că lăcrimam toţi ascultând.
    Spunea că nu-i păcat mai mare
    Decât să-ţi lepezi legea ta
    Şi, vezi, îi tremura cuvântul
    Pe buze, când ne cuvânta!

    Apoi s-a dus... Ne era jale
    Când s-a pornit la drum, pe grui...
    Dar uite,-n ţintirim, pe noapte,
    Spun că văzură umbra lui.
    De-atunci tot despre el ni-e vorba
    Şi-atât am vrea cu toţi să ştim:
    Anume lângă care cruce
    A-ngenuncheat în ţintirim...


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: