Nicolae Labiş - Primele iubiri



  • Primele iubiri 

    2
    Mi-am tăiat în suflet temple,
    Chip cioplit s-aşez în ele,
    Cerbii mei au să-l contemple
    Adunaţi sub ploi de stele.

    Brazii mei înalţi şi plopii
    Sub poleiuri de zăpadă,
    Înmulţit în mii de copii,
    Chipul tău au să ţi-l vadă.

    Iar izvorul înserării
    Oglindi-va-n ape pale
    Arcul strâns al cugetării
    De pe bolta frunţii tale.

    Peste stânci mi s-or desprinde
    Flăcări verzi, când ai să treci,
    C-o privire vei aprinde
    Roua ierbii mele, reci.

    Dacă alte lumi, plecată
    Cu-ai tăi paşi ai să alinţi,
    Îţi va fi şi-atunci păstrată
    Urma paşilor fierbinţi.

    Căci foşnindu-ţi unduirea
    Calmă,-a palmelor subţiri,
    Mi-a stins până şi-amintirea
    Trecătoarelor iubiri.

    Doar o singură iubire
    Lâng-a ta o mai păstrez -
    Este prima mea iubire,
    Ea mi-a dat în viaţă-un un crez.

    Ea, al vieţii mele soare,
    Încălzi-va din senin
    Toate cântecele care
    Ţie am să ţi le-nchin.

    4
    Mergeam tăcuţi alături, străini, odinioară
    Şi presimţeam că astăzi voi fi îndrăgostit
    De faţa ta curată ca zorile de vară,
    De părul tău de aur împletit.

    Dar nu ştiam că nimeni n-are să poată şterge
    Văpăile din inimi, acest pojar nestins,
    Că pe cărări de sticlă alături ne vor merge
    Ideile, îmbrăţişate strâns.

    Că prins de-o vrajă nouă şi-atotcuprinzătoare
    Voi părăsi boema cu gustul ei amar,
    Că vinul, deşi-mi place când scapără-n pahare,
    Mă va-mbia din ce în ce mai rar.

    Văzusem frumuseţea privirilor semeţe,
    Izvoare de lumină, de umbre şi scântei,
    Dar bănuisem numai adânca frumuseţe
    De dincolo de ochii mari şi grei,

    Ce mai târziu, prin lupte lăuntrice-am aflat-o
    Şi-o aflu-n întregime în fiecare zi
    Iluminându-mi viaţa cu flacăra-i curată
    Fără de care n-aş putea trăi.

    5
    Steaua polară pe cer, departe,
    În scurgerea timpului nu are moarte
    Statornic arde în orice seară,
    Capăt de osie, steaua polară.
    Stelele, luminile, roiuri astrale
    Se-nvârt în jurul osiei sale.
    Sobră-armonie pururea vie,
    Nezdruncinată putere-n tărie.

    Osie-a luminilor, dacă te-ai rupt,
    Lumile cad huruind dedesubt,
    Ca-nvălmăşite de tari alcooluri
    Lumile cad fulgerate în goluri!
    Îngrozitoare schimbare atunci:
    Floarea vulcanilor creşte din pungi,
    Pale se sting ale luncilor flori,
    Mori, vegetaţie, suflete, mori.

    Arde o stea între multele stele,
    Arde pe ceruri şi pe drapele,
    Capăt de osie - roşie stea -
    Osia trece prin inima mea.
    Lumea-mi se-nvârte pe osia dură
    În anotimpuri de frig şi căldură,
    Şi când furtunile mă bântuiesc,
    Cerbii şi vulturii mei o privesc.

    Dacă s-ar frânge osia mea,
    Cerbii şi vulturii mei ar zbura,
    Spre alte lumi ar zbura şi-ar ţipa,
    Dacă s-ar frânge osia mea.
    Ar năvăli pustiirea secretă,
    Cântecu-ar prinde scrâşnet de cretă,
    Cerbii şi vulturii mei ar zbura,
    Dacă s-ar frânge osia mea.

    Osia mea-i doar o parte, ştiu bine,
    Osia mare trece prin mine,
    Osia este numai o parte
    Din marea osie, fără de moarte.
    Osia mea nu se frânge nicicând,
    Trece prin miezul acestui pământ,
    Pe ea, iubito, sunt lumile noastre,
    Două planete, mărgele albastre.



    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: