Nichita Stănescu - Douăsprezece noaptea, cu dor



  • Douăsprezece noaptea, cu dor 

    Coridor de ore, timp pierdut.
    Frunze zburătoare, ţări de toamnă.
    Străzile pe care am trecut
    în gâtlejul amintirii se răstoarnă.
    Trec secundele gravide; nasc urlând
    picături de ploaie repetate,
    vorbe ce s-au spus, îşi caută guri
    să se lase în pereţii lor pictate.
    Bate-o oră sus, dar pân-ajunge
    sunetul la creier, se-nserează.
    Dorm pavilioanele urechii, fuge
    pe timpane o stafie trează.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: