Nichita Stănescu - Alfa



  • Alfa 

    Mai departe, mai aproape de centrul
    spaţiului,
    inima mea se consumă.

    Capul meu, ca o flacără de lumânare,
    mereu îşi perde ochii fierbinţi
    arzând mâinile tale nevăzute.

    El îşi hrăneşte lumina
    din seninul trunchi
    pe pământ şi pe mare.

    Minunată pradă şi sprijin
    al foamei- pământul -
    Minunat prilej de sete - marea.
    Flacără înceată, pierzându-şi ochii
    mereu fierbinţi,-
    arzându-ţi mâinile.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: