Mihai Eminescu - Foaia veştedă



  • Foaia veştedă 

    (dupa N. Lenau)

    Vântu-o foaie vestejită
    Mi-au adus mişcând fereasta -
    Este moartea ce-mi trimite
    Fără plic scrisoarea-aceasta.

    Voi păstra-o, voi întinde-o
    Între foile acele,
    Ce le am din alte timpuri
    De la mâna dragei mele.

    Cum copacu-şi uită foaia
    Ce pe vânt mi-a fost trimisă,
    Astfel ea uitat-au poate
    Aste foi de dânsa scrise.

    Vorbele iubirii moarte
    Vinovate-mi stau de faţă,
    Dovedite de minciună
    Cer să sting a lor viaţă.

    Dulcea lor zădărnicie
    Nu mă-ndur s-o pun pe foc,
    Deşi-mi stau atât de triste
    Că nu pot muri pe loc.

    Voi păstra întreg amarul
    Şi norocul ăstor foi,
    În durerea vechii pierderi
    Recitindu-mă-napoi;

    Numai vestea blând-a morţii,
    Foaia tristă le-am adaos:
    Moartea vindec-orice rană,
    Dând la patime repaos.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: