Mihai Eminescu - Departe sunt de tine...



  • Departe sunt de tine... 

    Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
    Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
    Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
    Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
    Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
    Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
    Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
    Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
    Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
    Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
    Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
    Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
    Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
    În sarutări unim noi sărmanele vieţi...
    O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
    Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
    Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...
    Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: