Mateiu Ion Caragiale - Grădinele amăgirii



  • Grădinele amăgirii 

    Grădinile amăgirii te-aşteaptă-acolo unde
    Apusa tinereţe s-a ofilit de dor,
    Şi apa ce-aţipeşte, în luciu-i rânjitor,
    Visările-ţi oglindă şi-ncheagă-ale ei unde.

    Şi când ursuză luna în tulburi nori s-ascunde
    Şi mut, văzduhul veşted tresaltă-n lung fior,
    Va răsări iar umbra cu chip înşelător
    Cu ochi a căror taină tu n-ai ştiut pătrunde.

    Dar, în zadar vei cere viclenei năluciri
    Să-ţi mai învie-o clipă a stinsei fericiri,
    Că va pieri, zâmbindu-ţi, cu degetul la gură,

    Şi singur iar vei plânge în searbedele zori,
    Amara soartă care te-a prigonit cu ură,
    Încununându-ţi fruntea cu mohorâte flori.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: