Ion Minulescu - Va fi...


  • Va fi... 

    Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
    Când vei intra
    În parcul meu,
    Nisipul aleilor deşarte,
    Îmbrăţişănd pantofii tăi albi, va tresări...
    La revederea celei venite de departe
    Copacii vor zâmbi...
    Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,
    Şi-n vazele uitate pe albe etajere,
    Buchetele uscate de alb mărgăritar
    Vor palpita
    Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...
    Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
    Când vei veni,
    "Olimpia" din cadru-i îţi va surâde iar,
    Ceasornicu-n perete va respira mai rar
    Şi mutele covoare, pe jos, vor tresări...
    Demonul nebuniei va coborî din nou
    Pe-albastrele sofale
    Şi albele dantele,
    Aripa lui va stinge lumina-n candelabru,
    Iar noi,
    Sub ocrotirea tăcutelor perdele,
    Postum ca şi-ngropaţii de vii, într-un cavou,
    Ne vom iubi-n parfumuri de brad şi de cinabru.

    Şi-apoi...
    Va fi într-o seară poate ca şi-alte seri.
    Va fi
    O seară de octombre cu palpitări discrete
    De frunze,
    De imagini,
    De pleoape
    Şi regrete...
    Vai!... cea din urmă seară când tu vei mai veni
    Va fi o aiurare de toamnă pe sfârşite,
    O aiurare-n versuri brodate pe-o batistă -
    Simbolul despărţirii...

    Şi-atâta tot...

    Şi-apoi
    Nu va mai fi nimica,
    Nu va mai fi nici soare,
    Nu va mai fi nici lună
    Nici stele căzătoare...
    Şi faţă de noi singuri,
    Poate,
    Nu vom mai fi nici noi!...


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: