George Bacovia - Poemă finală



  • Poemă finală 

    Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu stie nimeni
    Ascuns în pivnita adânca, fără a spune un cuvânt 
    Singur să fumez acolo nestiut de nimeni
    Altfel, e greu pe pământ...

    Pe stradă urle viata, si moartea
    Si plângă poetii poema lor vana...
    Stiu...
    Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis --
    Plumb, si furtună, si pustiu,
    Finis...

    Istoria contemporană...
    E timpul... toti nervii te vor...
    O, vino odată, măret viitor.

    Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu stie nimeni
    Mâhnit de crimele burgheze, fără a spune un cuvânt
    Singur să mă pierd în lume nestiut de nimeni 
    Altfel, e greu pe pământ...


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: