George Bacovia - Crize



  • Crize

    Tristă, după un copac, pe câmp
    Stă luna palidă, pustie -
    De vânt se clatină copacul -
    Şi simt fiori de nebunie.

    O umbră mormăind păşeşte...
    E om... atât, şi e destul...
    Şi-acum ne-om gâtui tovarăşi:
    El - om flămând, eu - om sătul.

    Dar vezi... m-a ocolit acuma...
    El s-a temut mai mult, mai mult, - săracul...
    Pe luna palidă, pustie,
    De vânt se clatină copacul...



    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: