Octavian Goga - Oltul


  • Oltul 

    Mult iscusita vremii slovă
    Nu spune clipa milostivă
    Ce ne-a-nfrăţit pe veci necazul
    Şi veselia deopotrivă...
    Mărită fie dimineaţa
    Ce-a săvârşit a noastră nuntă,
    Bătrâne Olt! - cu buza arsă
    Îţi sărutăm unda căruntă.

    În cetăţuia ta de apă
    Dorm cântecele noastre toate
    Şi fierbe tăinuita jale
    A visurilor sfărâmate.
    Tu împleteşti în curcubeie
    Comoara lacrimilor noastre,
    Şi cel mai scump nisip tu-l duci
    În vadul Dunării albastre.

    La sânul tău vin, în amurguri,
    Sfioase, fetele fecioare,
    Şi dimineaţa vin neveste
    Cu şorţul prins în cingătoare -
    Şi vin păstori cu gluga albă,
    Din fluier povestindu-şi dorul -
    Şi câte cântece şi lacrimi
    Nu duce valul, călătorul...

    Drumeţ, bătut de gânduri multe,
    Ne laşi atât de greu pe noi,
    Îmbrăţişându-ne câmpia,
    Te uiţi adesea înapoi.
    Aşa domol te poartă firea,
    Căci duce unda-ţi gânditoare:
    Durerea unui neam ce-aşteaptă
    De mult o dreaptă sărbătoare.

    Demult, în vremi mai mari la suflet,
    Erai şi tu haiduc, moşnege,
    Când domni vicleni jurau pe spadă
    Să sfarme sfânta noastră lege;
    Tu, frate plânsetelor noastre
    Şi răzvrătirii noastre frate,
    Urlai tăriilor amarul
    Mâniei tale-nfricoşate.

    Cum tresăreau încremenite,
    În jocurile lor buiestre,
    Oştiri cu coifuri de aramă
    Şi roibi cu aur pe căpestre
    Când la strigarea ta de tată
    Grăbeau din codri la poiene,
    Strângând săcuri a subţioară,
    Feciorii mândrei Cosânzene.

    Zdrobită-n praf, murea arama,
    Şi codrul chiotea, viteazul;
    Iar tu, frăţine, mare meşter,
    Biruitor frângeai zăgazul
    Şi,-mbujorându-te la faţă,
    Treceai prin văile afunde,
    Încovoindu-ţi îndărătnic
    Măreţul tău grumaz de unde.

    Slăvite fărmituri a vremii,
    De mult v-am îngropat văleatul...
    Neputincios pari şi tu astăzi -
    Te-a-ncins cu lanţuri împăratul.
    Ca unda ta strivită, gemem
    Şi noi, tovarăşii tăi buni,
    Dar de ne-om prăpădi cu toţii,
    Tu, Oltule, să ne răzbuni!

    Să verşi păgân potop de apă
    Pe şesul holdelor de aur;
    Să piară glia care poartă
    Înstrăinatul nost' tezaur;
    Ţărâna trupurilor noastre
    S-o scurmi de unde ne-ngropară
    Şi să-ţi aduni apele toate -
    Să ne mutăm în altă ţară!


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: