George Topârceanu - Fabule pentru copii


  • Fabule pentru copii 

    Bivolul şi coţofana

    Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
    Se plimba o coţofană
    Când în sus şi când în jos.
    Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
    - Ah, ce mare dobitoc!
    Nu-l credeam aşa de prost
    Să ia-n spate pe oricine...
    Ia stai, frate, că e rost
    Să mă plimbe şi pe mine!

    Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,
    Se piteşte la pământ
    Şi de-odată - zdup! - îi sare
    Bivolului în spinare...

    Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
    Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
    Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi
    Să-l răstoarne,
    Să-l ia-n coarne
    Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă în trifoi.

    - Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt mort?
    Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport
    Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni
    Şi de alte spurcăciuni...
    Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi să-mi faci?
    Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci,
    Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,
    Să te port degeaba-n spate?...


    Întrebare şi răspuns

    Rumegând cocenii de pe lângă jug,
    S-a-ntrebat odată boul de la plug:

    - Doamne, pe când alţii huzuresc mereu,
    Pentru ce eu singur să muncesc din greu?...

    La-ntrebarea asta, un prelung ecou
    I-a răspuns din slavă: - Pentru că eşti bou...


    Boierul şi argatul

    Un boier, călare pe-o frumoasă iapă,
    Trebuind să treacă într-un loc o apă
    Peste-o punte-ngustă - şi fiind grăbit,
    Şi-a chemat argatul şi i-a poruncit:
    - Ia-mi în spate iapa
    Şi mi-o trece apa!
    - Nu pot, zise omul lăsând nasu-n jos.
    - Hm! făcu boierul foarte mânios:

    Leneşul la toate
    Zice că nu poate...



    Leul deghizat

    Leul s-a-mbrăcat odată
    Într-o piele de măgar,
    Să colinde ţara toată
    Din hotar până-n hotar,
    Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători)
    Cu noroadele-i blajine de supuşi rumegători.

    Deci, trecând el într-o seară la o margine de crâng
    Ca un biet măgar nătâng,
    Nişte lupi, cum îl văzură, se reped la el pe loc
    Şi-ntr-o clipă îl înşfacă, grămădindu-l la mijloc.

    - Staţi, mişeilor! Ajunge, - că vă rup în dinţi acuşi!
    (Strigă leul, apărându-şi pielea cea adevărată.)
    Astfel vă purtaţi voi oare cu iubiţii mei supuşi?...

    Lupii, cunoscându-i glasul, îndărăt s-au tras pe dată,
    Şi de frică se făcură mici, ca nişte căţeluşi.
    - O, măria-ta! Iertare!
    Zise cel mai diplomat, -
    Semănai aşa de tare
    C-un măgar adevărat!...


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: