Vasile Voiculescu - CCXXXV


  • CCXXXV 

    Mă lupt să scap iubirea de pătimaşul trup,
    Să n-o mai sorb cu ochii, să n-o mai muşc cu gura,
    Din laţu-mpreunării sălbatice s-o rup,
    S-o curăţesc de carne, ca de pe aur zgura;
    Să te ador în suflet; doar duhul să-ţi aleg-
    O veşnică-mbinare a doua raze line...
    Dar cum te-arăţi, mă-ntunec... şi sufletul întreg
    Se face ochi, piept, braţe... zbucnite către tine,
    Pâlpâitor de pofte, iar dinainte-ţi cad;
    Din nou vremelnicia îşi cască-n mine-abisul.
    Rostogolit pe dâre de flăcări, ca-ntr-un iad,
    Mă-ntorc, cântând în carne...Mă doare numai visul
    Că mai presus de fire, putând să o răstoarne,
    Iubirea e sămânţa eternităţii-n carne.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: