Vasile Alecsandri - Sergentul



  • Sergentul 

    Pe drumul de costişe ce duce la Vaslui
    Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:
    "Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă...
    Aş vrea să zbor, şi rana din pulpă nu mă lasă!"
    Şi bietul om, slab, palid, având sumanul rupt
    Şi o cămaşă ruptă bucăţi pe dedesupt,
    Păşea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui faţă
    Zbura ca o lumină de glorie mareaţă,
    Şi-n ochii lui de vultur adânci, vioi şi mari
    Treceau lucioase umbre de eroi legendari.
    Opinca-i era spartă, căciula desfundată,
    Dar fruntea lui de raze părea încoronată.
    Calică-i era haina, dar străluceau pe ea
    Şi crucea "Sfântul Gheorghe" ş-a "României Stea".
    Românul venea singur pe drumul plin de soare,
    Când iată că aude fanfare sunătoare
    Şi vede nu departe în faţa lui venind
    Un corp de oaste mândră în aur strălucind.
    Erau trei batalioane de garda-mpărătească
    Mergând voios la Plevna cu dor s-o cucerească.
    În frunte-i colonelul semet, pe calu-i pag,
    La bravii săi tovarăşi privea ades cu drag,
    Şi inima în pieptu-i bătea cu foc, deşteaptă,
    Căci el visa, privindu-i, la lupta ce-i aşteaptă.
    Deodat' el dă cu ochii de searbădul român
    Ce stase-n loc la umbră, sub un stejar bătrân,
    Şi mult se minunează, şi nici că-i vine-a crede
    Când crucea "Sfântul Gheorghe" pe sânul lui o vede
    Ş-opreşte regimentul, iar bravul colonel
    Se-nchină la drumeţul, s-apropie de el
    Şi-i zice cu blândeţe: "De unde vii, străine?"
    "Vin tocmai de la Plevna." "Cum e acolo?" "Bine."
    "Dar aste decoraţii cum, cine ţi le-a dat?"
    "Chiar domnitorul nostru ş-al vostru împărat."
    "Dar pentru care fapte?" "Ştiu eu?... Cică drept plată
    Că am luat eu steagul reduţei... şi pe dată
    Cu el, străpunşi de glonţuri, ne-am prăbuşit în şant..."
    "Dar ce rang ai, voinice?" "Am rang... de dorobanţ!"
    Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul,
    Se-ntoarce, dă un ordin... Pe loc, tot regimentul
    Se-nşiră, poartă arma, salută cu onor
    Românul care pleacă trăgând al lui picior.

    Mirceşti, decembrie 1877



    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: