Vasile Alecsandri - Iarna


  •  

     

    Iarna


    Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
    Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
    Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
    Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.
    
    Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
    Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
    Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
    Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.
    
    Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare,
    Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare,
    Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
    Se văd satele pierdute sub clăbuci albii de fum.
    
    Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
    Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
    Iată-o sanie uşoară care trece peste văi...
    În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. 
     
     
     

    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: