Vasile Alecsandri - Groza



  • Groza 

    Galben ca făclia de galbenă ceară
    Ce-aproape-i ardea,
    Pe-o scândură veche, aruncat afară,
    De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea;
    Iar după el nime, nime nu plângea!

    Poporu-mprejuru-i trist, cu-nfiorare,
    La el se uita.
    Unii făceau cruce; alţii, de mirare,
    Cu mâna la gură capul clătina
    Şi-ncet, lângă dânsul, îşi şopteau aşa

    "El să fie Groza cel vestit în ţară
    Şi-n sânge-ncruntat!
    El să fie Groza, cel ce ca o fiară,
    Fără nici o grijă de negrul păcat,
    A stins zile multe şi lege-a călcat!"

    Un moşneag atunce, cu o barbă lungă,
    La Groza mergând,
    Scoase doi bani netezi din vechea sa pungă,
    Lângă mort îi puse, mâna-i sărutând,
    Mai facu o cruce şi zise plângând:

    "Oameni buni! an iarnă bordeiu-mi arsese,
    Şi pe-un ger cumplit
    Nevasta-mi cu pruncii pe câmp rămăsese.
    N-aveam nici de hrană, nici ţol de-nvelit,
    Şi nici o putere!... eram prăpădit!

    Nu aşteptam altâ din mila cerească
    Decât a muri,
    Când creştinul ăsta, Domnu-1 odihnească!
    Pe-un cal alb ca iarna în deal se ivi
    Ş-aproape de mine calul îşi opri.

    "Nu plânge, îmi zise, n-ai grijă, române,
    Fă piept bărbătesc;
    Na, să-ţi cumperi haine, şi casă, şi pâine..."
    Şi de-atunci copiii-mi ce-1 tot pomenesc,
    Oameni buni! de atunce în tihnă trăiesc."

    Şi, sărutând mortul, bătrânul moşneag
    Oftâ şi se duse cu-al său vechi toiag.
    Iar poporu-n zgomot strigă, plin de jale:
    "Dumnezeu să ierte păcatele sale!"



    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: