Tudor Arghezi - Tâlharul pedepsit

Tâlharul pedepsit 

Într-o zi, prin asfinţit, 
Şoaricele a-ndrăznit 
Să se creadă în putere 
A pradă stupul de miere. 

El intrase pe furiş, 
Strecurat pe urdiniş, 
Se gândea că o albină-i
Slabă, mică şi puţină, 
Pe când el, hoţ şi borfaş, 
Lângă ea-i un uriaş.

Nu ştiuse ca nerodul 
Va da ochii cu norodul
Şi-şi pusese-n cap minciuna
Că dă-n stup de câte una. 

Roiul, cum de l-a zărit 
C-a intrat, l-a copleşit. 
Socoteală să-i mai ceară
Nu! L-au îmbrăcat cu ceară, 
De la bot până la coadă
Tăbărate mii, grămadă,
Şi l-au strâns cu meşteşug,
Încuiat ca-ntr-un coşciug.

Nu ajunge, vream să zic,
Să fii mare cu cel mic,
Că puterea se adună
Din toţi micii împreună.