Tudor Arghezi - Fetica

Fetica 

Ce duh ai şi ce putere.
Să-mpleteşti ceara cu miere,
De la floarea din gradină,
Ostenită de albină?
Tu aduni de pe meleaguri, 
Pentru stupi şi pentru faguri, 
Pulberi, roua, stropi şi leacuri, 
Poate că de mii de veacuri. 
Ca din lână, ca din ace,
Ţesi reţeaua de ghioace,
De celule-n care pui
Mierea dulce şi un pui.
Scule, numere, cântare 
Au pus la măsurătoare 
Ca-ncăperea cea mai mare 
În găoacea cea mai mică
E ghiocul tau, fetică 
Eşti, pe lumea de subt cer, 
Cel mai mare inginer. 
Pe-ntuneric, făr' să ştii, 
Ai făcut bijuterii 
Şi minuni în toată clipa 
Cu musteaţa şi aripa.
Şi, cum ştii, muncind, să taci, 
Nu te lauzi cu ce faci.