Octavian Goga - Graiul pâinii


  • Graiul pâinii 

    Poveste-ntunecată-a pâinii,
    Nu-i strună să te ştie plânge,
    Căci de durerea ta străveche
    În suflet cântecul se frânge.
    Când de strigarea strunei mele
    Aş vrea plânsoarea ta s-o ferec,
    Se sfarmă coardele strivite
    De-atâta jale şi-ntunerec.

    Din umbra nopţii care-ngroapă
    Al vostru neam din vremi bătrâne,
    Vă desluşiţi în negre rânduri,
    Voi, dătătorilor de pâine.
    Cinstite mâini, de soare arse
    Şi înăsprite de sudoare:
    Din truda săptămânii voastre
    Trăieşte-a lumii sărbătoare.

    Eu vă-ntâlnesc în drumul minţii
    Şi-n calea visurilor mele,
    Căci nu vor ochii să mă mintă,
    Nu vrea urechea să mă-nşele.
    Simt câte doruri nenţelese
    Şi gemăte nepricepute
    Acopere cu voi alături
    Cenuşa veacurilor mute.

    Aţi împletit atâta jale
    În doina voastră care plânge,
    Doar holdele cu spice grele
    Răsar din lacrămi şi din sânge.
    Dureri aţi zăvorât sub glie,
    Şi patimi nemblânzite încă,
    Eu le-nţeleg şi mă-nfioară
    Cum fierb în matca lor adâncă.

    Mustrarea mintea mea o sapă
    Şi groaza sufletu-mi apasă,
    Căci umbra voastră-ndurerată
    Pe veci îmi străjuie la masă.
    Simt duhul răzvrătirii negre,
    Înfricoşata zi de mâine
    Cum şi-au dospit amărăciunea
    În bucătura mea de pâine.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: