Octavian Goga - Fără ţară


  • Fără ţară 

    Eu sunt un om fără de ţară,
    Un strop de foc purtat de vânt,
    Un rob răzleţ scăpat din fiară,
    Cel mai sărac de pe pământ.
    Eu sunt un mag de legea nouă,
    Un biet nebun, orbit de-o stea,
    Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
    Poveştile din ţara mea.

    Eu sunt o lacrimă târzie
    Din plânsul unei mii de ani,
    Sunt visul care reînvie
    La vetrele celor orfani.
    Sunt o mustrare călătoare
    De pe tărâmuri fără glas,
    Şi dintr-o lume care moare
    Sunt strigătul ce-a mai rămas.

    Eu sunt oftatul care plânge
    Acolo-n satul meu din deal,
    Sunt ţipătul muiat în sânge
    Al văduvelor din Ardeal.
    Sunt solul dragostei şi-al urii,
    Un visător de biruinţi,
    Ce port blesteme-n cerul gurii,
    Drept moştenire din părinţi.

    Eu m-am desprins dintre morminte,
    Din cripte umede şi reci,
    De unde-aducerile-aminte
    Ţin straje unui gând de veci.
    Şi cu fiorul care poartă
    Pe cei încrezători în fraţi,
    V-am plâns la fiecare poartă
    Durerea morţilor uitaţi.

    Azi simt cum noaptea se coboară
    Pe dimineaţa mea de ieri,
    Cum cântul meu se înfăşoară
    În giulgiul veşnicei tăceri...
    Şi printre voi îmi duc povara
    Stropit de râs şi de noroi,
    Căci vai de cine-şi pierde ţara
    Ca să şi-o ceară de la voi...


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: