Octavian Goga - Eu ştiu un basm


  • Eu ştiu un basm 

    Eu ştiu un basm de mult uitat
    C-un cântăreţ rătăcitor,
    Ce strunele şi-a încordat
    Pe rând, la poarta tuturor,
    Şi-n cântecu-i înviforat
    A plâns de lacrimile lor.

    Din goana lui s-au ridicat
    Văpăi şi valuri de scântei,
    Bărbaţii s-au oprit în sfat
    Şi s-au oprit în drum femei,
    O lume-ntreagă şi-a legat
    De glasul lui plânsoarea ei...

    Cântând prin codri de brădet,
    Drumeţ pe larguri de pământ,
    Aşa s-a risipit încet,
    Ca frunza spulberată-n vânt:
    Nu visul lui nemângâiet,
    Amarul altora l-a frânt.

    Pe urma lui creştea popor
    Şi se ruga cu chip duios:
    - Mai spune-ne câte ne dor
    Şi câte suflete ne-au ros,
    Pribeagule, stihuitor,
    Le plângi atâta de frumos!...

    El, ascultând al lor cuvânt,
    A chibzuit şi-a priceput
    Că pururi fără crezământ
    Durerea lui l-a petrecut
    Şi că-n sălbaticu-i avânt
    Străine doruri l-au durut...

    Atunci o clipă s-a-ntâmplat
    - Mai vreţi voi basmul să vi-l spui?-
    Că jalea lui a lăcrimat,
    Dar a-nţeles că nime nu-i,
    În tot norodul adunat,
    Să vază lacrimile lui...


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: