Nichita Stănescu - Un soldat...



  • Un soldat... 

    Un soldat ţinându-se cu mâinile
    de marginea unui nor...
    De bocancii lui, cu mâinile încleştate
    se ţine alt soldat. De bocancii lui
    altul, apoi altul, apoi altul şi altul,
    şi-aşa până-n miezul pământului.

    Eu mă las s-alunec pe şirul lor
    ca pe-o frânghie,
    şi-alunecând, cataramele
    centurilor lor, îmi zgârie faţa.

    Şi-alunecând, îmi zgârie pieptul
    şi-alunecând, alunecând, îmi sfâşâie
    fâşii de carne,
    şi-alunecând, alunecând rămâne din mine
    numai scheletul.

    Când în sfârşit ajung, mă-ntind cu tâmpla
    pe o piatră.
    În timp ce dorm, fâşiile smulse
    se-ntorc de sus şi mă-nvelesc.
    M-ajunge din urmă şi sângele pierdut,
    şi durerea.

    Deschid ochii, mă uit.
    Coloana de soldaţi, nu se mai vede.
    Probabil că vântul a-mpins-o
    cu nor cu tot, în altă parte.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: