Nichita Stănescu - Lună în câmp



  • Lună în câmp 

    Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
    sub cortul adormiţilor gutui
    şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea, 
    văzduhul serii mi-ar părea căprui. 

    Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
    zvelţi vânători, în arcuiţii lei
    din goana calului, cum îşi subţie arcul.
    0, tinde-ţi măna stângă catre ei

    şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
    pe care ramurile i-au aprins, 
    suind sub luna-n seve caii repezi 
    ce-au rătăcit cu timpul, pe întins. 

    Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
    În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
    ... şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
    dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: