Nichita Stănescu - Îmbrăţişarea



  • Îmbrăţişarea 

    Când ne-am zărit, aerul dintre noi
    şi-a aruncat dintr-o dată 
    imaginea copacilor, indiferenţi şi goi, 
    pe care-o lasă să-l străbată. 

    Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, 
    unul spre celălalt, şi-atât de iute,
    că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
    şi ora, lovită, se sparse-n minute.

    Aş fi vrut să te păstrez în braţe 
    aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
    cu morţile-i nerepetate.
    Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. 



    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: