Mihai Eminescu - Sonet III



  • Sonet III 

    Când însuşi glasul gândurilor tace,
    Mă-ngână cântul unei dulci evlavii -
    Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
    Din neguri reci plutind te vei desface?

    Puterea nopţii blând însenina-vei
    Cu ochii mari şi purtători de pace?
    Răsai din umbra vremilor încoace,
    Ca să te văd venind - ca-n vis, aşa vii!

    Cobori încet... aproape, mai aproape,
    Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,
    A ta iubire c-un suspin arat-o,

    Cu geana ta m-atinge pe pleoape,
    Să simt fiorii strângerii în braţe -
    Pe veci pierduto, vecinic adorato!


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: