Mihai Eminescu - Sonet II



  • Sonet II 

    Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece
    Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
    Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
    Minune cu ochi mari şi mână rece.

    O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
    Privirea ta asupra mea se plece,
    Sub raza ei mă lasă a petrece
    Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.

    Tu nici nu ştii a ta apropiere
    Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
    Ca răsărirea stelei în tăcere;

    Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
    Se stinge-atunci o viaţă de durere,
    Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: