Mihai Eminescu - Sara pe deal



  • Sara pe deal 

    Sara pe deal buciumul sună cu jale,
    Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
    Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
    Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.

    Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,
    Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,
    Stelele nasc umezi pe bolta senină,
    Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină.

    Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,
    Streşine vechi casele-n lună ridică,
    Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,
    Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.

    Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare
    Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,
    Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
    Sufletul meu arde-n iubire ca para.

    Ah! în curând satul în vale-amuţeşte;
    Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbeşte:
    Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă,
    Ore întregi spune-ţi-voi cât îmi eşti dragă.

    Ne-om răzima capetele-unul de altul
    Şi surâzând vom adormi sub înaltul,
    Vechiul salcâm. - Astfel de noapte bogată,
    Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: