Mihai Eminescu - Odă (în metru antic)



  • Odă (în metru antic) 

    Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
    Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
    Ochii mei nălţam visători la steaua
    Singurătăţii.

    Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
    Suferinţă tu, dureros de dulce...
    Pân-în fund băui voluptatea morţii
    Ne'ndurătoare.

    Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
    Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
    Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
    Apele mării.

    De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
    Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
    Pot să mai re'nviu luminos din el ca
    Pasărea Phoenix?

    Piară-mi ochii turburători din cale,
    Vino iar în sân, nepăsare tristă;
    Ca să pot muri liniştit, pe mine
    Mie redă-mă!



    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: