Mihai Eminescu - Nu voi mormânt bogat



  • Nu voi mormânt bogat 

    Nu voi mormânt bogat,
    Cântare şi flamuri,
    Ci-mi împletiţi un pat
    Din tinere ramuri.

    Şi nime-n urma mea
    Nu-mi plângă la creştet,
    Frunzişului veşted
    Doar vântul glas să-i dea.

    În liniştea serii
    Să mă-ngropaţi, pe când
    Trec stoluri greu zburând
    La marginea mării.

    Să-mi fie somnul lin
    Şi codrul aproape,
    Lucească cer senin
    Eternelor ape,

    Care din văi adânci
    Se-nalţă la maluri,
    Cu braţe de valuri
    S-ar atârna de stânci -

    Şi murmură-ntruna
    Când spumegând recad,
    Iar pe păduri de brad
    Alunece luna.

    Reverse dulci scântei
    Atotştiutoarea,
    Deasupră-mi crengi de tei
    Să-şi scuture floarea.

    Nemaifiind pribeag
    De-atunci înainte,
    Aduceri aminte
    M-or coperi cu drag

    Şi stinsele patemi
    Le-or troieni căzând,
    Uitarea întinzând
    Pe singurătate-mi.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: