Mihai Eminescu - Mai am un singur dor



  • Mai am un singur dor 

    Mai am un singur dor:
    În liniştea serii
    Să mă lăsaţi să mor
    La marginea mării;

    Să-mi fie somnul lin
    Şi codrul aproape,
    Pe-ntinsele ape
    Să am un cer senin.

    Nu-mi trebuie flamuri,
    Nu voi sicriu bogat,
    Ci-mi împletiţi un pat
    Din tinere ramuri.

    Şi nime-n urma mea
    Nu-mi plângă la creştet,
    Doar toamna glas să dea
    Frunzişului veşted.

    Pe când cu zgomot cad
    Izvoarele-ntruna,
    Alunece luna
    Prin vârfuri lungi de brad.

    Pătrunză talanga
    Al serii rece vânt,
    Deasupră-mi teiul sfânt
    Să-şi scuture creanga.

    Cum n-oi mai fi pribeag
    De-atunci înainte,
    M-or troieni cu drag
    Aduceri aminte.

    Luceferi, ce răsar
    Din umbră de cetini,
    Fiindu-mi prieteni,
    O să-mi zâmbească iar.

    Va geme de patemi
    Al mării aspru cânt...
    Ci eu voi fi pământ
    În singurătate-mi.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: