Mihai Eminescu - La moartea principelui Ştirbey



  • La moartea principelui Ştirbey 

    Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă
    Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,
    Cu cântarea-i plângătoare lumea mişcă, lumea cheamă,
    Precum mişcă vântu-n cântec faţa mării de senin.

    Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română,
    Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând,
    Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină
    Şi aude-n cer un tunet şi un gemet pe pământ...

    A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde,
    Totul tace, căci durerea este mută ca un gând,
    Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,
    Decât cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormânt.

    Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?
    Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi?
    Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?...
    - Este domnul României: Barbu Dimitrie Ştirbey!...


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: