Mihai Eminescu - La Bucovina



  • La Bucovina 

    N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
    Geniu-ţi romantic, munţii în lumină,
    Văile în flori,
    Râuri resăltânde printre stânce nante,
    Apele lucinde-n dalbe diamante
    Peste câmpii-n zori.

    Ale sorţii mele plângeri şi surâse,
    Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise
    Tainic şi uşor,
    Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte,
    Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte
    Îmi şoptesc de dor.

    Numai lângă sânu-ţi geniile rele,
    Care îmi descântă firul vieţii mele,
    Parcă dormita;
    Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume,
    Să-mi visez o soartă mândră de-al meu nume
    Şi de steaua mea.

    Când pe bolta brună tremură Selene,
    Cu un pas melodic, cu un pas alene
    Lin în calea sa,
    Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare
    Cânt-a nopţii dulce, mistică cântare,
    Cânt din Valhala.

    Atunci ca şi silful, ce n-adoarme-n pace,
    Inima îmi bate, bate, şi nu tace,
    Tremură uşor,
    În fantazii mândre ea îşi face cale,
    Peste munţi cu codri, peste deal şi vale
    Mână al ei dor.

    Mână doru-i tainic colo, înspre tine,
    Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline,
    Inima mi-i grea;
    Astfel totdeauna, când gândesc la tine,
    Sufletul mi-apasă nouri de suspine,
    Bucovina mea!


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: