Mihai Eminescu - De câte ori, iubito...



  • De câte ori, iubito... 

    De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
    Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
    Pe bolta alburie o stea nu se arată,
    Departe doară luna cea galbenă - o pată;
    Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
    O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
    Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
    C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
    Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
    Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
    Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
    . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
    Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
    Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
    Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: