Mihai Eminescu - Atât de fragedă...



  • Atât de fragedă... 

    Atât de fragedă, te-asameni
    Cu floarea albă de cireş,
    Şi ca un înger dintre oameni
    În calea vieţii mele ieşi.

    Abia atingi covorul moale,
    Mătasa sună sub picior,
    Şi de la creştet pân-în poale
    Pluteşti ca visul de uşor.

    Din încreţirea lungii rochii
    Răsai ca marmura în loc -
    S-atârnă sufletu-mi de ochii
    Cei plini de lacrimi şi noroc.

    O, vis ferice de iubire,
    Mireasă blândă din poveşti,
    Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
    Mi-arată cât de dulce eşti,

    Cât poţi cu-a farmecului noapte
    Să-ntuneci ochii mei pe veci,
    Cu-a gurii tale calde şoapte,
    Cu-mbrăţişări de braţe reci.

    Deodată trece-o cugetare,
    Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
    E-ntunecoasa renunţare,
    E umbra dulcilor dorinţi.

    Te duci, ş-am înţeles prea bine
    Să nu mă ţin de pasul tău,
    Pierdută vecinic pentru mine,
    Mireasa sufletului meu!

    Că te-am zărit e a mea vină
    Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
    Spăşi-voi visul de lumină
    Tinzându-mi dreapta în deşert.

    Ş-o să-mi răsai ca o icoană
    A pururi verginei Marii,
    Pe fruntea ta purtând coroană -
    Unde te duci? Când o să vii?



    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: