Mihai Eminescu - Afară-i toamnă

  • Afară-i toamnă 

    Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
    Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
    Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
    Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.

    Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
    N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
    Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată, 
    Să stai visând la foc, de somn să picuri.

    Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
    Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
    În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

    De odat'aud foşnirea unei rochii,
    Un moale pas abia atins de scânduri...
    Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: