Mateiu Ion Caragiale - Întoarcerea învinsului



  • Întoarcerea învinsului 

    Iar când, sfioasă umbră, prin ceaţa rece-a serii
    Purtându-ţi trista taină, de gânduri chinuit,
    Târziu te vei întoarce înfrânt şi istovit,
    Spre casa părăsită în văile uitării,

    Tu, cel ce-ai cules floarea spinoasă-a-nstrăinării
    Şi-a ei mireasmă-amară cu patimă-ai sorbit,
    La-ndemnul Amintirii ce-n prag ţi-a răsărit,
    Nu te lăsa ca pradă să cazi înduioşării

    Zadarnice. Respinge deşarta-i mângâiere
    Şi oricât de adâncă ar fi a ta durere,
    Trufia nu ţi-o pierde, rămâi nepăsător,

    Nu te opri, nu plânge, şi dacă-ţi stau morminte
    În drum, treci peste ele, înnăbuşe-al tău dor,
    Şi-n neagra noapte pleacă, cu fruntea sus-nainte.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: