Mateiu Ion Caragiale - Înţeleptul



  • Înţeleptul 

    El de măriri deşerte, de faimă, nu visează,
    Domnia n-o râvneşte, de curte stă străin.
    Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,
    Pe toţi îi miluieşte, cunună, creştinează.

    Dar armele iubeşte şi caii, des vânează,
    Şi-mbelşugata-i viaţă îşi toarce firul lin,
    Mărinimos şi darnic, cu cugetul senin,
    El tot mereu petrece şi bea şi ospătează.

    Aşa un veac trăit-a, voios şi înţelept,
    Şi când l-au dus în raclă cu mâinile pe piept,
    L-a plâns ca pe-un părinte mulţimea-ndurerată;

    Şi dacă cronicarii uitării-l hărăzesc,
    În cântece-amintirea-i e de popor păstrată,
    Şi tainic pe mormântu-i bătrânii ulmi şoptesc.

    1909


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: