Mateiu Ion Caragiale - Dregătorul



  • Dregătorul 

    Smerit stă, dar privirea-i drăcească, aţintită,
    Trăieşte chiar pe pânza ce-l poartă-ntruchipat,
    Iar grijile şi truda adânc îi au brăzdat
    De cute faţa stinsă, firavă, ofilită.

    Cu duhul său cel ager, cu mintea-i iscusită
    El multe uneltit-a şi câte-a şi-ndurat,
    Ca-ncet, treptat, s-ajungă, slăvit şi tămâiat,
    Şă ţie ţara-ntreagă sub gheara-i răstignită.

    De jale şi de groază cumplit semănător,
    Atotputernicia-i de mare dregător,
    Încununat de faimă fu fără ţărmurire,

    Aşa că astăzi lumea se-ntreabă în zadar
    Ce patimă ascunsă sau ce dezamăgire
    Se-oglindă peste veacuri în zâmbetu-i amar?

    1913


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: