Magda Isanos - Cânt



  • Cânt 

    Cint ca privighetorile oarbe.
    Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe.
    Atit de sus ne-naltam citeodata...
    Sufletu-mi arde de-o flacara infricosata.

    Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,
    asa arde sufletul meu.
    Cred in zine, in sfinti si minuni ;
    prieteni, nu-mi impletiti cununi.
    Cintecul e-n mine ca-n voi tacerea ;
    ii banuiesc uneori puterea,
    insa nu stiu nimic si ma-nchin smerit
    ingerului linga mine ivit.

    Fa-ma sa cint despre oameni si suferinti,
    soptesc cu buzele reci, fierbinti,
    despre saraci, despre copii si foame...
    Si-n mijlocul cerestii mele spaime,
    intrezaresc cuvintele de foc,
    cu care-ar trebui sa creez lumea, s-o pun la loc.

    Apoi ramin singura. Nu stiu nici eu
    de ce mi-a vorbit din stufisul aprins Dumnezeu.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: