Lucian Blaga - Melancolie



  • Melancolie 

    Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
    Plouă.
    Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
    ce-o simt n-o simt în mine,
    în inimă,
    în piept,
    ci-n picurii de ploaie care curg.
    Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
    cu toamna şi cu seara ei
    mă doare ca o rană.
    Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
    Şi plouă.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: