Lucian Blaga - Lumina



  • Lumina 

    Lumina ce-o simt 
    năvălindu-mi în piept când te vad, 
    oare nu e un strop din lumina 
    creată în ziua dintâi,
    din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

    Nimicul zăcea-n agonie 
    când singur plutea-ntuneric şi dat-a 
    un semn Nepătrunsul: 
    "Să fie lumină!"

    O mare 
    şi-un vifor nebun de lumină 
    facutu-s-a-n clipa:
    o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
    o sete de lume şi soare.

    Dar unde-a pierit orbitoarea 
    lumină de-atunci - cine ştie?

    Lumina ce-o simt năvălindu-mi 
    în piept când te vad - minunato,
    e poate ca ultimul strop 
    din lumina creată în ziua dintâi.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: