Lucian Blaga - Liniste



  • Liniste 

    Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
    cum se izbesc de geamuri razele de lună.

    În piept
    mi s-a trezit un glas străin
    şi-un cântec cânta-n mine-un dor
    ce nu-i al meu.

    Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
    cu sânge tânăr înca-n vine,
    cu patimi mari în sânge,
    cu soare viu în patimi,
    vin,
    vin sa-şi trăiasca mai departe
    în noi
    viaţa netrăita.

    Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
    cum se izbesc de geamuri razele de lună.

    O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cânta
    şi tu odată peste veacuri
    pe coarde dulci de linişte,
    pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
    şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie? 
    Cine ştie?

    (1919)




    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: