Lucian Blaga - Gorunul



  • Gorunul 

    În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
    cum bate ca o inimă un clopot
    şi-n zvonuri dulci
    îmi pare
    că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge.

    Gorunule din margine de codru,
    de ce mă-nvinge
    cu aripi moi atâta pace
    când zac în umbra ta
    şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?

    O, cine ştie? - Poate că
    din trunchiul tău îmi vor ciopli
    nu peste mult sicriul,
    şi liniştea
    ce voi gusta-o între scândurile lui
    o simt pesemne de acum:
    o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
    şi mut
    ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,
    sicriul meu,
    cu fiecare clipă care trece,
    gorunule din margine de codru.



    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: