Lucian Blaga - Catrenele dragostei



  • Catrenele dragostei 

    Dragă-mi este dragostea
    bântuită de sprâncene,
    de sprâncene pământene,
    lungi, pieziş-răsăritene.

    Dragă-mi este dragostea,
    soarele din an în veac,
    dragostea ce poartă-n ea
    moarte-ades şi-ades un leac.

    Spune-se că-n holdă coaptă
    macul îl dezbraci c-o şoaptă.
    Dragă-mi este dragostea
    care zice: nu şi da.

    Dragă-mi este dragostea,
    mare face inima,
    mare pe cât lumea-zare,
    mică pe cât lacrima.

    Dragă-mi este dragostea
    care face stea şi stea
    din pământurile noastre -
    prin poienile albastre.

    Sângele îşi ştie visul.
    Dragă-mi este dragostea
    cu-nălţimile şi-abisul
    şi cu ce mai are-n ea.

    Dragă-mi este dragostea -
    locului nu pot s-o ţin,
    căci frumseţea ei dispare
    în frumseţile-i ce vin.

    Dragă-mi este dragostea,
    dragă uneori furtuna
    şi-un păcat pe care-l arde
    pe la miezul nopţii luna.

    Din aleanul trupului
    sufletul se naşte.
    Dragă-mi este dragostea
    ce de ani mă paşte.

    Dragostea ne-o ţină zeii,
    să ne-ncânte funigeii
    ca urzeala inului
    firele destinului.



    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: