Lucian Blaga - Biografie



  • Biografie 

    Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu,
    din umbră mă ispitesc singur să cred
    că lumea e o cântare.
    Străin zâmbind, vrăjit suind,
    în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
    Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
    câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
    De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt 
    ochii plini,
    de umblat umblu ca fiecare:
    când vinovat pe coperişele iadului,
    când fără păcat pe muntele cu crini.
    Închis în cercul aceleiaşi vetre
    fac schimb de taine cu strămoşii,
    norodul spălat de ape subt pietre.
    Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
    în mine cum se tot revarsă
    poveştile sângelui uitat de mult.
    Binecuvânt pânea şi luna.
    Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.

    Cu cuvinte stinse în gură
    am cântat şi mai cânt marea trecere,
    somnul lumii, îngerii de ceară.
    De pe-un umăr pe altul
    tăcând îmi trec steaua ca o povară.



    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: