Ion Minulescu - Romanţa ultimului sărut


  • Romanţa ultimului sărut 

    Opreşte-mă!...
    Nu mă lăsa
    Să te sărut,
    Căci gura mea
    În clipa-n care îţi sărută gura
    Îţi soarbe lacomă şi respirarea
    Cu care-ţi prelungeşti caricatura
    Pe care bunul Dumnezeu
    Ţi-a creionat-o după chipul său -
    Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!...

    Opreşte-mă!...
    Nu mă lăsa
    Se te sărut,
    Căci gura mea
    E gura care nu sărută
    Decât cu sărutarea mută
    A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte,
    Pornesc cu tălpile-nainte
    Şi-n gură cu câte o floare,
    Culeasă-anume pentru cine moare!...

    Opreşte-mă!...
    Nu mă lăsa
    Să te sărut,
    Căci gura mea
    Sărută fără... "va urma".

    Iar mâine-n zori când voi pleca,
    În gura mea
    Cu respirarea ta,
    Nu-ţi voi lăsa - drept amintire -
    Decât portretul meu pe poartă,
    O zi de doliu-n calendar,
    Nota de plată la dricar
    Şi... "Veşnica ta pomenire"
    Pe fundul celor opt pahare
    De ţuică fiartă,
    Golite după-nmormântare
    De cei opt ciocli ce-ţi purtară
    Coşciugul în spinare.

    Opreşte-mă!...
    Nu mă lăsa
    Să te sărut,
    Căci gura mea
    N-a sărutat decât aşa
    Cum a vrut Ea...

    Şi tot aşa va săruta mereu,
    Fiindcă - fatal - nu sărut Eu,
    Sărută numai Gura mea...


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: