Ion Minulescu - Alea jacta est


  • Alea jacta est 

    Am plecat...
    Necunoscutul mi-a zis: "Vino, te aştept".
    Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebare
    Şi-am păşit cu majestatea ultimului înţelept
    Pragul vechilor legende
    Mâzgălite la-ntâmplare
    Pe un colţ de pergament!...

    Paznicii nemărginirii mi-au deschis negrele porţi,
    Şi-astăzi rătăcesc în golul dintre soare şi pământ...
    Şi ce-ncet mă duce vântul -
    Parcă-ar duce la mormânt
    Cel din urmă mort al lumii,
    Cel mai singur dintre morţi.

    Mă-nfăşor în atmosfera cimitirelor din haos...
    Câte sunt?...
    Nu le ştiu decât noctambulii
    Şi poeţii -
    Cei ce n-au avut nici minte,
    Nici credinţă,
    Nici repaos,
    Nici răbdarea să-şi aştepte termenul obştesc al vieţii.

    Mă-nfăşor în rozul-verde,
    În albastrul-violet,
    Şi în aurul din soare,
    Şi-ntr-o clipă mă preschimb
    Într-un nimb enorm -
    Un nimb
    Preursit să-mbrace fruntea primului Anahoret.
    Mă topesc cu amintirea unei vieţi trăite-n somn,
    Mă-ntregesc cu nostalgia primelor îmbrăţişări,
    Şi din cele două forme -
    Cea de azi
    Şi cea de ieri -
    Mă-ntrupez în al veciei şi-al imensităţii Domn!...

    Da...
    Sunt Domnul celor veşnic plutitoare-n infinit -
    Celor ce plutesc pe mare,
    Celor ce plutesc pe vânt,
    Celor ce plutesc în versuri,
    În coloare
    Şi în cânt.
    Celor ce plutesc de-a pururi după cum le-a fost ursit...

    Da...
    Sunt Domnul celor veşnic plutitoare-n infinit.


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: