Ion Barbu - Umanizare



  • Umanizare 

    Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire: 
    Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit 
    De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire, 
    In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit. 

    Am parasit in urma grandoarea ta polara 
    Si-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi, 
    Si sub un pilc de arbori stufosi, in fapt de seara, 
    Cararea mea, surprinsa de umbra, se opri. 

    Sub acel pilc de arbori salbateci, in amurg, 
    mi-ai aparut - sub chipuri necunoscute mie, 
    Cum nu erai acolo, in frigurosul burg, 
    Tu, muzica a formei in zbor, Euritmie! 

    Sub infloritii arbori, sub ochiul meu uimit, 
    Te-ai resorbit in sunet, in linie, culoare, 
    Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit 
    Se revarsa divinul in luturi pieritoare. 

    O, cum intregul suflet, al meu, ar fi voit 
    Cu cercul undei tale prelungi sa se dilate, 
    Sa spintece vazduhul si - larg si inmiit - 
    Sa simta ca vibraza in lumi nenumarate... 

    Si-n acel fapt de seara, uitindu-ma spre Nord, 
    In ceasul cind penumbra la orizont descreste 
    Iar seara intirzie un somnolent acord, 
    Mi s-a parut ca domul de ghiata se topeste. 


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: